Achiziționarea unei locuințe împreună cu partenerul este un pas uriaș, iar dacă nu aveți un certificat de căsătorie, regulile jocului se schimbă puțin față de scenariul „standard”. Băncile sunt foarte deschise către cuplurile necăsătorite, însă este esențial să înțelegeți cum funcționează responsabilitatea comună și cum vă puteți proteja investiția.
1. Creditul în doi: „Unul pentru toți și toți pentru unul”
Cea mai utilizată metodă pentru a obține o sumă mai mare este includerea ambilor parteneri în contract (ca solicitant principal și co-debitor ).
Venituri cumulate: Banca adună salariile amândurora, crescând astfel puterea de cumpărare.
Solidaritatea: Aceasta este „clauza de aur” a băncilor. Din punct de vedere juridic, sunteți obligați solidar. Dacă partenerul nu mai poate plăti, tu devii responsabil pentru 100% din rată, indiferent de înțelegerile voastre interne.
Biroul de Credit: Orice întârziere la plată îi va „păta” pe ambii parteneri în baza de date, afectând viitoarele șanse de finanțare pentru fiecare în parte.
2. Cote de proprietate: Un punct delicat
Spre deosebire de soți, care dețin bunurile „la comun” (devălmășie), cuplurile necăsătorite dobândesc proprietatea pe cote-părți . Asta înseamnă că în contractul de vânzare trebuie specificat clar ce procent are fiecare.
Proporții libere: Nu trebuie să fie 50-50. Dacă unul dintre voi contribuie mai mult la avans sau la rate, puteți trece 70%-30% sau orice altă variantă care reflectă efortul financiar real.
Prezumția de egalitate: Dacă nu specificați nimic în contract, legea presupune că sunteți proprietari egali (50% fiecare).
Aici apar cele mai multe discuții în caz de despărțire. Pentru a evita conflictele, trasabilitatea este cheia.
Sfat practic: Plătiți avansul prin transfer bancar, ideal din conturile ambilor (proporțional cu cota aleasă) sau menționați clar în antecontract cine a pus suma respectivă.
3. Soluții de siguranță pentru echilibru financiar
Dacă unul dintre parteneri vine cu un avans mult mai mare, dar doriți să fiți proprietari 50-50 în acte, există două soluții de siguranță:
Recunoașterea de datorie: Un act separat prin care celălalt recunoaște că a primit un împrumut egal cu jumătate din avans.
Cote diferențiate: Înscrierea unor procente diferite în actul de proprietate care să compenseze diferența de bani.
4. Rolurile juridice: Solicitant vs. Co-debitor
Deși banca îi vede ca egali în fața datoriei, există mici diferențe logistice:
Solicitantul principal: Este „fața” creditului. Pe numele lui se deschide contul de rată, el încheie de regulă asigurările și el primește notificările.
Co-debitorul: Este garantul veniturilor. Semnează toate documentele de ipotecă și are exact aceeași responsabilitate de plată ca și primul.
5. Scenariul de criză: Ce facem cu casa dacă ne despărțim?
Dacă relația se încheie, aveți în față trei căi principale pentru a gestiona locuința și datoria:
Se poate ca doar un partener să ia creditul, dar amândoi să fie proprietari?
Răspunsul scurt: Este foarte complicat. Cele mai multe bănci cer ca toți cei care apar pe titlul de proprietate să fie și debitori în credit. Există excepții punctuale (politici speciale de risc), dar regula generală este: cine deține casa, trebuie să semneze și pentru datorie.
L. Dima
