Prin risc valutar se intelege probabilitatea de a inregistra pierderi in cadrul desfasurarii raporturilor economice sau a contractelor comerciale internationale. Aceste pierderi apar datorita modificarii cursului de schimb al monedei sub care este incheiata intelegerea comerciala in perioada cuprinsa intre inceputul si finalizarea contractului. Atat importatorii cat si exportatorii sunt supusi riscului valutar, primii fiind afectati atunci cand valuta se apreciaza, deoarece vor fi nevoiti sa plateasca sume mai mari din moneda nationala, iar cei din urma in momentul in care valuta se depreciaza, deoarece vor incasa sume mai mici in cazul in care vor sa schimbe valuta in moneda nationala.
Cu toate acestea, cei care sunt implicati in astfel de relatii comerciale au gasit modalitati de contracarare sau de atenuare a acestor efecte nedorite.
Ce tipuri de masuri pot fi folosite pentru reducerea la minim a riscului valutar
Exista doua tipuri de masuri ce se pot lua in astfel de situatii:
1. Masuri extracontractuale – aceste masuri se iau in cazul in care in contractele comerciale internationale nu sunt prevazute clauze de protectie si constau in:
- creditele paralele – aceasta metoda se aplica in cazul valutelor cu tendinta de depreciere si consta in imprumutarea unei sume egale si in aceiasi valuta cu cea din contract care va fi utilizata la momentul respectiv, urmand ca la data scadentei sa se incaseze valuta depreciata si sa se ramburseze imprumutul.
- amanarea platilor sau incasarilor – o alta modalitate de a reduce efectele negative ale riscului valutar este solicitarea amanarii platii sau incasarii sumelor datorate pana cand valuta respectiva ajunge la o cotatie convenabila.
2. Masuri contractuale – in aceasta categorie intra clauzele prevazute inca de la incheierea contractelor comerciale:
- clauza care stabileste revizuirea preturilor – aceasta are rolul de a atenua efectele negative rezultate din modificarea preturilor pe perioada cuprinsa intre incheierea contractului si incasarea contravalorii marfurilor.
- clauza ce se aplica asupra Drepturilor Speciale de Tragere – aceasta clauza consta in dreptul de racalculare a drepturilor si obligatiilor contractuale tinandu-se cont de evolutia cursului valutar al monedei in care s-a incheiat contractul comercial de la data incheierii acestuia si pana la data scadentei.
- clauza referitoare la evolutia valutara – acest tip de clauza se foloseste in cazul contractelor internationale care sunt incheiate intr-o valuta instabila. Aceasta prevede corelarea valutei din contract cu o valuta mult mai stabila, agreata de ambele parti semnatare, stabilindu-se cursul dintre cele doua valute la data incheierii contractului. In cazul in care raportul de schimb dintre valute sufera modificari care depasesc anumite limite stabilite, plata sa va face luandu-se in calcul noul raport de schimb al valutelor.
- clauza cosului valutar – este foarte asemanatoare cu clauza valutara, diferenta fiind facuta de faptul ca valuta in care se incheie contractul comercial international se raporteaza la mai multe valute. In acest fel, efectele negative sunt diminuate prin faptul ca evolutia cursurilor diferitelor monede se compenseaza unele pe altele.
- clauza aurului – acest tip de clauza a fost folosita pana in anul 1971 cu efecte benefice pentru ambele parti contractuale. Modul de functionare se baza pe stabilirea valorii monedei in care se incheia contractul in aur. In cazul in care valoarea monedei in aur se modifica, plata era efectuata la noul raport de schimb.
