Poate parea greu de crezut, dar de vina pentru situatia creditului in lei, considerat din ce in ce mai riscant, este chiar Banca Nationala Romana, care in incercarea sa de a promova imprumuturile in lei a reusit sa ridice o noua problema de care clientii par sa se teama chiar mai mult decat de fluctuatia cursului valutar si anume fluctuatia dobanzii.
Intiativa Bancii Nationale de a incuraja populatia sa opteze pentru credite in lei nu este una noua. Se pune accent pe faptul ca, alegand imprumuturile in lei se evita riscul cresterii subite si imprevizibile ale monezii in care este acordat imprumutul fata de leul romanesc. Bazandu-se pe teama generala inspirata de riscul creditelor in valuta, Banca Nationala a profitat pentru a adopta o serie de strategii ce promoveaza moneda nationala ca moneda de imprumut.
Daca la strategia Bancii Nationale se adauga si faptul ca programul Prima Casa promoveaza exclusiv imprumuturile ipotecare in lei, creditul in lei ar trebui, cel putin teoretic, sa devina cu usurinta solutia preferata de majoritatea romanilor. Problema apare atunci cand este luata in calcul instabilitatea ROBOR pe perioada lunga.
Ce este ROBOR si de ce este creditul in lei riscant?
ROBOR ( Romanian Interbank Offer Rate) este acronimul folosit cu referire la rata medie a dobanzii pentru credite acordate pe piata interbancara. In Romania, aceasta piata este una instabila datorita dimensiunii sale reduse, iar pe termen lung, si este aici vorba de perioade de peste 20 de ani, in cazul creditelor ipotecare, volatilitatea ROBOR devine o problema majora.
ROBOR este recunoscut in cercurile analistilor si ale cunoscatorilor drept factorul principal de risc pentru creditele in lei. Rata acestuia poate fluctua in doar un trimestru cu pana la 3-5%. Orice majorare a inflatiei are un impact direct si negativ asupra dobanzii creditelor in lei.
Observand toti acesti factori, se ajunge usor la concluzia ca, in realitate, creditul in lei este detrimental pentru solicitantii creditelor, acestia ajungand sa plateasca cu aproape 30% mai mult decat s-ar plati pentru acelasi imprumut in euro. Aceste procente sunt variabile pe termen lung, ele osciland intre un maxim in lunile iulie si august ale acestui an si scazand in lunile urmatoare pana la 17%-20%.
Chiar si in aceste cazuri este vorba de diferente substantiale, cu mare impact asupra economiilor si solvabilitatii creditelor.
Pentru a promova cu adevarat creditul in lei, intr-o asa maniera incat acesta sa nu fie, in realitate, mult mai putin profitabil decat creditul in euro, BNR ar putea reduce dobanda-cheie pana la sau sub pragaul de 2.5% incurajand astfel populatia sa apeleze cu incredere la creditele in lei ca alternativa preferabila celor in valuta. La o astfel de dobanda cheie practicata de BNR ar aparea un echilibru ce ar diminua riscul creditelor in lei nascut din instabilitatea ROBOR.
